MITRALIOR s. m. Soldat specializat în folosirea mitralierei; (rar) mitraist. Un mitralior oftă, căzînd cu fruntea pe benzile de cartușe. CAMILAR, N. I, 121, cf. 148, 155. Mitraliori stăteau încordați la mitralierele lor. BENIUC M. C. I, 22. - Pronunțat: -li-or. – Pl.: mitraliori. – Și (rar) mitraliér s. m. IORDAN, L. R. A. 43. – Din fr. mitrailleur.