MITOLOGÍE s. f. Totalitatea miturilor (2) unui popor, ale unei civilizații, ale unei religii, s p e c. ale antichității greco-romane. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Întunecata mitologhie a grecilor. MOLNAR, I. 217/8. în istoria sa despre literatura și mitologhia indienilor socotește că. . . 10500 persoane se jertfesc pe an divinităților. AR (1 829), 130²/10. Mitologia grecilor se potrivea foarte bine în poezia lor. CR (1 829), 226¹/30, cf. RUSSO, S. 16. Ești mai frumoasă decît Afrodita din mitologiei FILIMON O. I, 141. Această cetate este vestită în mitologie. BOLINTINEANU, O. 291. Frumusețea lor se ivește uneori, tot atît de pe neașteptate și desăvîrșit, ca în legendele de țărm mediteranean ale mítologiei. BOGZA, C. O, 283. ♦ P. r e s t r. (Învechit) Mit (2). Să îmi povestești o istorie sau vreo mitologhie din cele mai frumoase. GORJAN, H. I, 23/3, Disciplină care se ocupă cu explicarea, compararea și clasificarea miturilor (2), cu orjginea lor. etc. Cf. DER. - Pl.: mitologii, – Și (învechit. mitologhíe s. f. – Din fr. mythologie. – Mitologhie < ngr. μυθολογία, germ. Mythologie.