MITOCĂNIME s. f. (Ieșit din uz) Mulțime de persoane din pătura de jos; oameni simpli, fără (multă) cultură. Pe Podul Mogoșoaiei, mitocănime, femei, bărbați mișunau. MACEDONSKI, O. III 52. De pe la cinci ceasuri, galeria gemea de mitocănime foarte veselă. CARAGIALE, N. S. 90.