MITOCĂNÍME s. f. (Cu sens colectiv) Mulțime de mitocani; Mulțime de mitocani, mulțime de rînd. De pe la cinci ceastosi galeria gemea de mitocănime foarte veselă. CARAGIALE, O. I, 3. Pe podul Mogoșoaiei, mitocănime, femei, bărbați țărani chiar – mișunau. MACEDONSKI; O. II, .52, cf. DDRF, TDRG, CADE, DM. - Mitocan + suf. -ime..