MIT, mituri, s. n. Povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor antice despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari. V. legendă. Pentru mine erai zeul unui mit olimpian. MACEDONSKI, O. I 75. Din Helada rătăcit-a mitul vechilor eroi Și p-o cale-ndreptățită s-a prelins pînă la noi. COȘBUC, P. 11 140. ♦ Născocire, poveste, basm. Se sfîrșește blîndul mit, Povestitorul merge să se culce. CERNA, P. 151. – Pl. și: (neobișnuit) mite (EMINESCU, O. I 61).