mit s.n. I 1 (lit.) basm, poveste, povestire. Copiilor le plac foarte mult miturile. 2 fantasmă, fantezie, himeră, iluzie, irealitate, închipuire, utopie, <fam.> haloimăs, <fig.> grădini suspendate (v. grădină), vis, <fig.; rar> visare, <fig.; înv.> somn². Planurile lui sunt irealizabile, sunt niște mituri. II fig. afabulație, fantezie, ficțiune, imaginație, invenție, închipuire, născocire, plăsmuire, scorneală, scornire, <fig.; fam.> minciună. Așa-zisele sale realizări sunt produse ale mitului. Miturile autorilor de romane SF se bazează pe date științifice.