mistui vb. IV. I 1 tr. (fiziol.; despre organele digestive sau, p. ext., despre ființe; compl. indică alimente introduse în organism) a digera, <astăzi rar> a elabora, <pop. și fam.> a râșni, <pop.> a măcina, <înv.> a honipsi, a omesti. Stomacul ei nu mistuie bine mâncarea. 2 tr. fig. (compl. indică mai ales oameni; de obicei în constr. neg.) a suferi, a suporta, <fig.> a accepta, a înghiți, <fig.; înv.> a honipsi. Nu poate mistui oamenii vulgari. 3 refl. fig. (despre oameni) a se chinui, a se frământa, a se zbuciuma, <fig.> a se consuma², a se măcina, a se mânca, a se pârjoli, a se sfărâma, a se zbate, <fig.; fam.> a se prăji, <fig.; înv. și reg.> a se prigori, <fig.; reg.> a se sfârlogi, <fig.; înv.> a se dezbate¹. Umilit de eșec, se mistuie în tăcere. 4 tr. fig. (despre senzații, stări etc.; compl. indică oameni) a chinui, a frământa, a munci, <fig.> a apăsa, a consuma², a devora, a măcina, a mușca, a opresa, a râcâi, a roade, a seca, a sfredeli. Îl mistuie situația în care se află. II 1 tr. (despre foc; compl. indică bunuri, construcții, așezări etc.) a arde, a consuma², a distruge, a nimici, a topi, <pop. și fam.> a prăpădi, <fig.> a devora, a înghiți. Flăcările au mistuit toate bunurile din apartament. 2 refl. (despre lemne, lumânări etc.) a se trece, <fig.> a se topi. Lemnele s-au mistuit repede în sobă. III fig. 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică ființe; urmat de determ. locale, introduse prin prep. „în”) a (se) ascunde, <fig.> a (se) obnubila, a (se) topi. De frica invadatorilor, oamenii se mistuiau în păduri. 2 refl. a dispărea, a se pierde, a pieri, <fig.> a se afunda, a se scufunda, a se topi, <fig.; reg.> a se acufunda. Silueta ei se mistuie în noapte. 3 tr. (în opoz. cu „a economisi”; compl. indică sume de bani, averi, bunuri etc.) a arunca, a azvârli, a cheltui, a disipa, a irosi, a împrăștia, a prăpădi, a risipi, a zvârli, <fig.> a devora, a înghiți, a mânca, a toca, a topi, <fig.; pop. și fam.> a bea, <fig.; fam.> a păpa. Mistuie banii prin baruri și discoteci. 4 refl. (despre ființe; de obicei la pers. 3 perf. c.) a deceda, a dispărea, a se duce², a expia, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a se sfârși, a se stinge, a sucomba, <fig.> a adormi, a apune, a trece, <fig.; livr.> a expira, <fig.; înv. și pop.> a pica², a se strămuta, <fig.; pop.> a se călători, <fig.; fam.> a se căra, a se curăța, <fig.; înv. și reg.> a se muta, a se petrece, <fig.; înv.> a dezlupi, a ispăși, a repauza, <fig.; iron. sau peior.> a crăpa, a plesni. Eminescu s-a mistuit în 1889, după o boală grea. IV (înv.) 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică ființe; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „de”, „din”, „de la”) v. Salva. Scăpa. 2 tr. (compl. indică oameni; urmat de determ. care indică situatii, stări etc. în care se află cineva) v. Salva. Scăpa. Scoate.