mistru sm [At: N. COSTIN, ap. LET. I A, 11/30 / Pl: ~ii/ E: pn mistrz, mistr] (Îvr) 1 Titlu ierarhic din anumite organizații militare, politice, religioase etc. din Evul Mediu. 2 Persoană care purta titlul de mistru (1).

*místru m. (pol. mistrz, d. germ. meister. V. meșter). Vechĭ (N. Cost.). Șef, magistru.

mistru, miștri, s.m. (înv.) șef, conducător, magistru.

mistru s. m. (Înv., rar) Titlu ierarhic în anumite organizații bisericești, militare etc. – Din pol. mistrz.

MÍSTRU s. m. (Învechit, rar) Titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase etc. (din evul mediu); persoană care purta acest titlu. V. m a e s t r u² (3). Acea întăritură și pecete aduseră misirului sau ocîrmuitorului crijacilor (sau să zicem romănește crucișar) în Ierusalim. N. COSTIN, LET. I 11/30. - Pl.: ? – Din pol. mistrz (mai vechi mistr).