2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MISTRIÍ, mistriesc, vb. IV. Tranz. A întinde tencuiala cu mistria pe zid. ♦ A alcătui, a întocmi. Rîndunica sfîrșise de mistriit cuibul. C. PETRESCU, Î. II 174.

MISTRIÍ, mistriesc, vb. IV. Tranz. A întinde tencuiala cu mistria pe zid. – Din mistrie.

Intrare: mistriit
mistriit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistriit
  • mistriitul
  • mistriitu‑
  • mistrii
  • mistriita
plural
  • mistriiți
  • mistriiții
  • mistriite
  • mistriitele
genitiv-dativ singular
  • mistriit
  • mistriitului
  • mistriite
  • mistriitei
plural
  • mistriiți
  • mistriiților
  • mistriite
  • mistriitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mistrii
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mistrii
  • mistriire
  • mistriit
  • mistriitu‑
  • mistriind
  • mistriindu‑
singular plural
  • mistriește
  • mistriiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mistriesc
(să)
  • mistriesc
  • mistriam
  • mistriii
  • mistriisem
a II-a (tu)
  • mistriești
(să)
  • mistriești
  • mistriai
  • mistriiși
  • mistriiseși
a III-a (el, ea)
  • mistriește
(să)
  • mistriască
  • mistria
  • mistrii
  • mistriise
plural I (noi)
  • mistriim
(să)
  • mistriim
  • mistriam
  • mistriirăm
  • mistriiserăm
  • mistriisem
a II-a (voi)
  • mistriiți
(să)
  • mistriiți
  • mistriați
  • mistriirăți
  • mistriiserăți
  • mistriiseți
a III-a (ei, ele)
  • mistriesc
(să)
  • mistriască
  • mistriau
  • mistrii
  • mistriiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mistrii

etimologie:

  • mistrie
    surse: DLRM