2 definiții pentru mistrii


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MISTRIÍ, mistriesc, vb. IV. Tranz. A întinde tencuiala cu mistria pe zid. ♦ A alcătui, a întocmi. Rîndunica sfîrșise de mistriit cuibul. C. PETRESCU, Î. II 174.

MISTRIÍ, mistriesc, vb. IV. Tranz. A întinde tencuiala cu mistria pe zid. – Din mistrie.

Intrare: mistrii
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mistrii
  • mistriire
  • mistriit
  • mistriitu‑
  • mistriind
  • mistriindu‑
singular plural
  • mistriește
  • mistriiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mistriesc
(să)
  • mistriesc
  • mistriam
  • mistriii
  • mistriisem
a II-a (tu)
  • mistriești
(să)
  • mistriești
  • mistriai
  • mistriiși
  • mistriiseși
a III-a (el, ea)
  • mistriește
(să)
  • mistriască
  • mistria
  • mistrii
  • mistriise
plural I (noi)
  • mistriim
(să)
  • mistriim
  • mistriam
  • mistriirăm
  • mistriiserăm
  • mistriisem
a II-a (voi)
  • mistriiți
(să)
  • mistriiți
  • mistriați
  • mistriirăți
  • mistriiserăți
  • mistriiseți
a III-a (ei, ele)
  • mistriesc
(să)
  • mistriască
  • mistriau
  • mistrii
  • mistriiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mistrii

  • 1. A întinde tencuiala cu mistria pe zid.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • mistrie
    surse: DLRM