Definiția cu ID-ul 1329511:
Tezaur
MISTRECIOR s. m. (Rar) Diminutiv al lui m i s t r e ț (II 2); pui de porc mistreț. A văzut prin pădure o mistreață cu mistreciorii după dînsa. LM. Erau mistrețe cu mistreciorii lor. ap. CADE. - Pl.: mistreciori. – Mistreț + suf. -ior.