MISIONAR, -Ă s. m. și f. (Rar la f.) Persoană în slujba bisericii trimisă să răspîndească credința creștină, mai ales pe cea catolică, în țări cu altă religie dominantă. Fiind misionari în țara Moldovii (a. 1 725). URICARIUL, V, 406/19. Misionari. . . ispitiră a propovedui în Moldova. MAIOR, I. B. 31/1. A da o idee curată de starea misionarilor. IST. AM. 15^r/20, cf. VALIAN, V., NEGULICI. Influința misionarilor greci. NEGRUZZI, S. I, 201. Raportul misionarului catolic din 1688. XENOPOL, I. R. IV, 148. Nu respectau nici misionarele, femei în vîrstâ, franceze sau engleze, nici mai ales medicii. BRĂESCU, A. 223. Nu sînt decît un misionar. SADOVEANU, O. X, 16, cf. V. ROM. iulie 1954, 216. - Pronunțat: -si-o-. – Pl.: misionari, -e. - Și: (învechit) misionáriu (IST. AM. 15^r/2), misionér (I. GOLESCU, C.) s. m. – Din it. missionario, fr. missionnaire.