2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
miscele sfp [At: STAMATI, D. / E: ger Miscellen] (Gmî) Miscelaneu.
miscelă sf [At: DN3 / Pl: ~le / E: it miscela] (Rar) 1 Amestec cu aspect omogen al unui solid cu un lichid, a două lichide, a unui gaz cu un lichid sau a două gaze. 2 Amestec de benzină și ulei care se folosește la combustie și la ungerea motoarelor. 3 Amestec dozat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MISCELĂ s.f. (Liv.) Amestec al unui solid cu un lichid, a două lichide, a unui gaz cu un lichid sau a două gaze, avînd un aspect omogen. ♦ Amestec de benzină și ulei care folosește la combustie și ungere în motoare. ♦ Amestec dozat. [Cf. it. miscela, germ. Miszella, lat. miscellus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MISCELĂ s. f. amestec al unui solid cu un lichid, a două lichide, a unui gaz cu un lichid sau a două gaze, având un amestec omogen. ◊ amestec de benzină și ulei folosit la combustie și ungere în motoare. (< fr. miscelle, lat. miscellus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MISCÉLE s. f. pl. (Germanism) Miscelanee. V. m i s c e l a n e u. Cf. STAMATI, D., GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. - Din germ. Miscellen.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
miscelă, miscelesubstantiv feminin
- 1. Amestec al unui solid cu un lichid, a două lichide, a unui gaz cu un lichid sau a două gaze, având un aspect omogen. DN
- 1.1. Amestec de benzină și ulei care folosește la combustie și ungere în motoare. DN
- 1.2. Amestec dozat. DN
-
etimologie:
- miscela DN