Definiția cu ID-ul 1329320:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIRUIT3, -Ă adj. 1. Care este uns cu mir1. Cf. PONTBRIANT, D., LM. ◊ Fig. (Substantivat) Dascălul nostru s-a crezut că este și miruitul muzelor. CIAUȘANU, R. SCUT. 38. 2. (Regional, despre cai) Care are o pată în frunte. Com. din COMOȘTENI-CORABIA. – V. mirui1.