mirosire sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 302/17 / V: (înv) am~ / Pl: ~ri / E: mirosi] 1 Percepere a unui miros (4) Si: (rar) mirosit (1). 2 Apropiere a nasului de ceva și aspirare pentru a simți un miros (4) Si: (rar) mirosit (2). 3 (Fig) Intuire a unei situații, după anumite indicii Si: (rar) mirosit (3). 4 (Înv) Miros (1). 5 (Înv) Mireasmă (1).