Miron, Cristea (1868-1939), patriarh al României, n. la Toplița, jud. Harghița. Fiu de țărani (din botez Ilie), după studii în țară a obținut doctoratul în litere la Universitatea din Budapesta. Consilier la Arhiepiscopia Sibiului, redactor la „telegraful român”, episcop al Caransebeșului (1910-1918), luptător pentru unitatea națională, a făcut parte din delegația care a precedat actul unirii la București. În decembrie 1919 este ales mitropolit primat, iar în 1925 devine primul patriarh al României, prin ridicarea mitropoliei Ungrovlahiei la rangul de patriarhie. Membru de onoare al Academiei Române, ales la 7 iunie 1919. În timpul său a fost ridicat actualul palat patriarhal. Ca om politic a fost membru al regenței în timpul primei domnii a regelui (minor) Mihai I (1927-1930) și prim-ministru în timpul dictaturii lui Carol II (1938-1939). Este înmormântat în catedrala patriarhală din București.