MIRMIDON s. m. Om de statură mică, pipernicit; om lipsit de valoare (și care se face ridicol prin pretențiile lui). Mai în urmă ceata acestor mirmidoni au cutezat a se măsura și cîte cu vreun tatar. ASACHI, S. L. II, 117, cf. COSTINESCU. Ne privea de sus ca pe niște pitici trupești și sufletești. Și într-adevăr că eram niște mirmidoni, în comparație cu statura lui herculeană. CIAUȘANU, R. SCUT. 20. - Pl.: mirmidoni. – Din fr. myrmidon.