miríștină, miriștini, s.f. (reg.) Miriște: „Secerătoarea prindea câte un mănunchi de fire de plantă (grâu, orz, secară etc.) cu mâna stângă (…) și apoi le tăia la un lat de palmă de rădăcină, lăsând în urmă miriștina cu pocireșii” (Faiciuc, 2008: 255). – Var. a lui miriște + suf. -ină.