Definiția cu ID-ul 1329244:
Tezaur
MIRÍȘ s. m. (sg.) (Într-un descîntec) Ființă care deoache. V. m i r o a i c ă, m i r i t u r ă. Cf. GR. S. VI, 132. Înainte ieșitu-mi-a Miriș și pîrîș, în față mi s-a uitat, Mare ură mi-a aruncat. ib. – Mira1 + suf. -iș.