MIREÁZ¹ s. m. (Regional) 1. Mire¹ (1) (Scărișoara-Abrud). ARH. FOLK. V, 130. În drumul spre biserică, mńireaza dă cu bîta pi calu mnireazului. ib. 2. (La pl.) Însurăței, miri. V. m i r e¹ (2). 3. (Arieșeni-Vașcău). ALRM I/II h 363/93. 3. (Ironic, în fostul județ Suceava) Soț. Eu în casă ț-aș da drumu, Da mi-i teamă de nebunu, Că mireazu-i bat în pat, Cu pușca plină la cap. ȘEZ. VII, 110. – Pl.: mireji. – Masc. de la mirează.