mire s.m. I 1 ginere, <înv. și pop.> pețitor, <înv. și reg.> mărit¹, zet, <reg.> june, mireaz, mireț, tânăr, <fig.> împărat, împăratul mare (v. împărat). Mirele lui este un cunoscut diplomat. 2 (la pl. miri) însurăței, tinerii (v. tânăr), <reg.> mirezi (v. mireaz), <înv.> spornici (v. spornic). La masă, de o parte și de alta a mirilor stăteau nașii. II (art. Mirele; relig.; rar; nm. pr.) Mirele Suprem v. Atotbiruitorul (v. atotbiruitor). Atotcunoscătorul. Atotcuprinzătorul. Atotînțelegătorul. Atotputernicul (v. atotputernic). Atotrăbdătorul. Atotștiutorul (v. atotștiutor). Atotvăzătorul (v. atotvăzător). Atotvoitorul. Atotziditorul. Cel de Sus. Cel Viu. Creatorul (v. creator). Creatorul Suprem (v. creator). Demiurgul (v. demiurg). Divinitatea (v. divinitate). Domnul (v. domn). Dumnezeirea (v. dumnezeire). Dumnezeu. Eternul (v. etern). Ființa Supremă (v. ființă). Împăratul (v. împărat). Judecătorul Suprem (v. judecător). Omnipotentul (v. omnipotent). Omniscientul (v. omniscient). Părintele Ceresc (v. părinte). Părintele Milostiv (v. părinte). Părintele Veșnic (v. părinte). Preabunul. Preaînaltul (v. preaînalt). Preaputernicul (v. preaputernic). Pronia (v. pronie). Providența (v. providență). Puternicul (v. puternic). Stăpânul (v. stăpân). Tatăl (v. tată). Ziditorul (v. ziditor).