Definiția cu ID-ul 1329177:
Tezaur
MIRCOTÍ vb. IV. Tranz. (Regional) A insista prea mult pe lingă cineva, a bate la cap (Țepu-Tecuci). Cf. CV 1950, nr. 4, 44. Degeaba mă mircotești, că n-am de unde să-ți dau. ib. - Prez. ind.: mircotesc. – Etimologia necunoscută.