MÍRCAV, -Ă adj. (Regional) 1. (Despre plante) Veșted, ofilit. Cf. PONTBRIANT, D., LM. 2. (Despre oameni) Slab, uscățiv, bolnăvicios; stors de puteri, vlăguit. Cf. LB, POLIZU, CIHAC, II, 187, DDRF, JAHRESBER. XVI, 226, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., DR. X, 430, XI, 229, ALR II/I h 105. - Accentuat și: (regional) mîrcáv. – Pl.: mîrcavi, -e. – Și: mărcav, -ă (PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 187, DDRF, JAHRESBER. XVI, 226, DR. XI, 224), mîrcaf, -ă (POLIZU) adj. – Etimologia necunoscută.