opțiuni

3 definiții pentru miralnic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

miralnic, ~ă a [At: (a. 1851) IORGA S. D. XVI, 36 / Pl: ~ici, ~ice / E: mira1 + -(a)Inic] (Îvr) Care provoacă mirare.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

miralnic, miralnică, miralnici, miralnice, adj. (înv.) care provoacă mirare.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIRÁLNIC, -Ă adj. (Învechit, rar) Care provoacă mirare (1). Pentru a căruia miralnică și silnică urmare răspunzîndu-i ce ni s-au cuvenit, ne-am și întors acasă (a. 1 851). IORGA, S. D. XVI, 36. - Pl.: miralnici, -ce. – Mira1 -ț- suf. -(a)lnic.

Intrare: miralnic
miralnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miralnic
  • miralnicul
  • miralnicu‑
  • miralnică
  • miralnica
plural
  • miralnici
  • miralnicii
  • miralnice
  • miralnicele
genitiv-dativ singular
  • miralnic
  • miralnicului
  • miralnice
  • miralnicei
plural
  • miralnici
  • miralnicilor
  • miralnice
  • miralnicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)