3 definiții pentru miralnic
Explicative DEX
miralnic, ~ă a [At: (a. 1851) IORGA S. D. XVI, 36 / Pl: ~ici, ~ice / E: mira1 + -(a)Inic] (Îvr) Care provoacă mirare.
Arhaisme și regionalisme
miralnic, miralnică, miralnici, miralnice, adj. (înv.) care provoacă mirare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MIRÁLNIC, -Ă adj. (Învechit, rar) Care provoacă mirare (1). Pentru a căruia miralnică și silnică urmare răspunzîndu-i ce ni s-au cuvenit, ne-am și întors acasă (a. 1 851). IORGA, S. D. XVI, 36. - Pl.: miralnici, -ce. – Mira1 -ț- suf. -(a)lnic.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: miralnic
miralnic adjectiv
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)