mira¹ vb. 1. I 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică oameni) a nedumeri, <reg.> a (se) hlizi, <înv.> a (se) ciudi, a se deșănța, a divi, a (se) scandalisi. Discursul politicianului a mirat auditoriul. 2 refl. (pop.; despre oameni) v. întreba. II refl. (înv.; despre oameni) v. Încrâncena. Înfiora, Înfricoșa. Îngrozi. Înspăimânta. Tremura. Zgudui.