Definiția cu ID-ul 1398421:
Explicative DEX
MIR1 (pl. -ruri) sn. 1 ‡ Uleiu mirsitor, parfumat ¶ 2 ⛪ Uleiu sfînțit cu care se ung pe frunte copiii la botez, preoții la consacrarea lor și la moarte, suveranii la încoronare, etc.: îi citi... rugăciunile de încoronare... și-i unse fruntea cu sfîntul ~ (ODOB.) ¶ 3 ⛪ Miruit: la biserică, merse la ~, se ploconi în dreapta și în stînga, și ieși (ISP.) ¶ 4 Ⓟ Frunte (locul unde se unge cu mir); a izbi, a lovi (drept) la ~, a lovi în frunte ¶ 5 Ⓟ A lua cuiva ~ul, a-l omorî: cum aduse buzdaganul său și lovi pe zmeu, îi luă ~ul (ISP.) [vsl. miro < gr.].
Exemple de pronunție a termenului „mir” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50