3 definiții pentru mirător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mirător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 43v/24 / V: (6) miritoriu / Pl: ~i, ~oare / E: mira1 + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care se miră. 3-4 smf, a (Persoană) care provoacă mirare. 5 a (Înv) Care face minuni. 6 smf (Mtp; reg) Ființă imaginară care are puterea să deoache Si: (reg) deochetor, miriș, miritură, miroaică.
miritoriu, ~oare a vz mirător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
mirătór adj. m., pl. mirătóri; f. sg. și pl. mirătoáre
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: mirător
mirător adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)