3 definiții pentru mirător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mirător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 43v/24 / V: (6) miritoriu / Pl: ~i, ~oare / E: mira1 + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care se miră. 3-4 smf, a (Persoană) care provoacă mirare. 5 a (Înv) Care face minuni. 6 smf (Mtp; reg) Ființă imaginară care are puterea să deoache Si: (reg) deochetor, miriș, miritură, miroaică.

miritoriu, ~oare a vz mirător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mirătór adj. m., pl. mirătóri; f. sg. și pl. mirătoáre

Intrare: mirător
mirător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirător
  • mirătorul
  • mirătoru‑
  • mirătoare
  • mirătoarea
plural
  • mirători
  • mirătorii
  • mirătoare
  • mirătoarele
genitiv-dativ singular
  • mirător
  • mirătorului
  • mirătoare
  • mirătoarei
plural
  • mirători
  • mirătorilor
  • mirătoare
  • mirătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)