miorlăială s.f. 1 mieunare, mieunat, mieunătură, miorlăire, miorlăit¹, miorlăitură, <rar> miaun, miaut. Se aude miorlăiala unor pui de pisică părăsiți. 2 fig. (de obicei peior.) plâns¹, plânset, <fig.> miorlăit¹, miorlătură, <fig.; fam.; peior.> bâzâială, bâzâit¹, bâzâitură. Miorlăiala fetiței este insuportabilă pentru cei din casă.