miorcăială sf [At: DLR / Pl: ~ieli / E: miorcăi + -eală] 1 (Rar) Emitere de către animale a unor sunete specifice speciei Si: miorcăire (1), miorcăit¹ (1), miorcăitură. 2 Zgomot scos de cineva care râde și vorbește în același timp Si: miorcăire (2), miorcăit¹ (2), miorcăitură (2). 3 Vorbire cu glas slab, abia auzit Si: miorcăire (3), miorcăit¹ (3), miorcăitură (3). 4 Încetineală la lucru Si: miorcăire (4), miorcăit¹ (4) miorcăitură (4). 5 Smiorcăire. 6 Geamăt. 7 (Fam) Crâcnire. 8 Chicotit. 9 (Reg; dep) Persoană care se miorcăiește Si: miorcăitură (9).