Definiția cu ID-ul 1329100:
Tezaur
MIORCOTEALĂ s. f. Faptul de a miorcoti; orăcăială. Cf. VALIAN, V. - Pl.: miorcoteli. – Mîorcoti + suf. -eală.
MIORCOTEALĂ s. f. Faptul de a miorcoti; orăcăială. Cf. VALIAN, V. - Pl.: miorcoteli. – Mîorcoti + suf. -eală.