Definiția cu ID-ul 919430:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIORC interj. Onomatopee care redă sunetul scurt produs cînd respirația e împiedicată. I-a pus pe foc; Făceau peștii numai miorc. CONTEMPORANUL, II 655. Pe boieri îi strîngea de gît, mă! numai ce-i auzeai: miorc!... ș-atîta le era. GHICA, S. 503.