opțiuni

2 definiții pentru miorcăitură

Explicative DEX

miorcăitură sf [At: DLR / Pl: ~ri / E: miorcăi + -tură] 1-4 Miorcăială (1-4). 5 Smiorcăire. 6 Geamăt. 7 (Fam) Crâcnire. 8 Chicotit. 9 Miorcăială (9).

Tezaur

MIORCĂITURĂ s. f. 1. Faptul de a (s e) m i o r c ă i; miorcăit1, miorcăiaíă (1). Cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 2. (Regional) Epitet, pentru o persoană care scîncește sau se vaită (fără motiv); plîngăreț; miorcăiaíă (2). Cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. – Pl.: miorcăituri. – Miorcăi + suf. -tură.

Intrare: miorcăitură
miorcăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miorcăitură
  • miorcăitura
plural
  • miorcăituri
  • miorcăiturile
genitiv-dativ singular
  • miorcăituri
  • miorcăiturii
plural
  • miorcăituri
  • miorcăiturilor
vocativ singular —
plural —