MIORAR s. m. Cioban care păzește miorii și mioarele. A luat de coarne un berbece și-l arată unuia din miorari. ap. CADE. Cel care păzește miorile se numește miorar. H I 137, cf. 138, 139, VIII/2 182, XIV 416, CHEST. V 25/57, 76, 83, 29/2, 3, 40, 95, 30/9, A II 6, com. din ARIEȘENI-ORADEA. - Pronunțat: mi-o-. – Pl.: miorari. – Mior + suf. -ar.