MIOARĂ, mioare, s. f. Oaie tînără (de un an) care încă n-a fătat; p. ext. oaie în general. Pe pajiști vor paște mai multe mioare-. Pe glie ara-vor mai multe tractoare. TULBURE, V. R. 43. Moș Dediu i-a dăruit patruzeci și nouă de mioare, oacheșe numai de cîte un ochi. CREANGĂ, P. 105. Și mînat-am dragi mioare, Pintre iarbă numai floare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 510. ◊ (Adjectival, f.) Tînără. O ciută mioară La bot gălbioară. PĂSCULESCU, L. P. 63. – Pronunțat: -oa-. – Variante: meioară (pronunțat -ioa-; ALECSANDRI, T. 813), meoară (pronunțat -oa-; CONACHI, P. 8, ȘEZ. I 207) s. f.