MINUȚIOS, -OASĂ, minuțioși, -oase, adj. Care cercetează lucrurile în amănunt, cu multă atenție și răbdare; migălos, meticulos, scrupulos. ♦ Făcut cu deosebită atenție, în amănunt, care dovedește meticulozitate. Studiu minuțios. ▭ Un prietin bun al meu, care i-a fost secretar într-o vreme, povestește despre... grija necontenită și minuțioasă pentru frază, despre prelucrarea lui neobosită. SADOVEANU, E. 146. Înfipse un cuțit într-o pară și o curăță cu răbdare minuțioasă. C. PETRESCU, Î. I 9. Îmi aranja cu minuțioasă fantezie mustețile, cravata și părul. IBRĂILEANU, A. 18. ♦ (Adverbial) Cu grijă, cu multă băgare de seamă. Am să vă spun o veste bună, copii! anunță Constantin Lipan, strîngînd șervetul minuțios, ca un pachet ambalat de farmacie. C. PETRESCU, C. V. 91. Cerceta minuțios în maldărul de hîrtii și semna. SAHIA, N. 71.