Definiția cu ID-ul 1398386:

Explicative DEX

MINUNE sf. Act al puterii divine, contrar legilor naturii, miracol: Isus Hristos a făcut multe minuni; făcător, făcătoare de minuni; a scăpat ca prin ~ de înnec 2 Lucru extraordinar, de necrezut, de neînțeles: mare ~! e de necrezut! 3 A face minuni, a face isprăvi mari: a făcut minuni de vitejie; îi spuse o sumedenie de minuni ce făcuse leacul ce zicea că ar fi bun pentru ea (ISP.) 4 Lucru, minunat la vedere, care umple de mirare, de admirațiune: cele șapte minuni ale lumii, monumentele cele mai vestite din vechime (Piramidele Egiptului, zidurile și grădinile atîrnate ale Babilonului, templul Dianei din Efes, statua lui Jupiter Olimpicul de Phidias, mormîntul lui Mausol, farul din Alexandria și colosul din Rhodos); chiar pe marginea malului e o movilă pe care, cînd te-i sui, ai înaintea ochilor o ~ de tablou (BR.-VN.) 5 Persoană demnă de admirațiune: e o ~ de frumusețe; împăratul nu mai putea de bucurie cînd văzu că... i aduce în casă ~a minunilor (ISP.) 6 De ~ loc. adv. Vrednic de admirat, admirabil, uimitor, extraordinar de bine, de plăcut, de frumos 7 D’a ~ loc. adv. De curiozitate, curios ce are să se întîmple: pustnicul se luă după dînsa, d’a ~ să vază unde se duce (ISP.) [lat. vulg. *mīriōnem < mīōrari].

Exemple de pronunție a termenului „minune” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50