minuna vb. I. 1 refl. (despre oameni) a se cruci, a se uimi, a se ului¹, <pop.> a se încruci, <reg.> a se pocozi, a se pogăzni, <înv.> a se ademeni, a se ciudi, a se divi, a se ienăci, a se înminuna, a se pozni. Oamenii s-au minunat de povestea fetei. 2 tr. (compl. indică oameni) a consterna, a perplexa, a sidera, a stupefia, a surprinde, a uimi, a ului¹, <fran.; înv.> a etona, <fig.> a încremeni, a orbi, <fig.; livr.> a ebluisa, <fig.; fam.> a trăsni. Imaginile minunează prin ineditul lor. 3 refl. (despre oameni) a se extazia, <rar> a se epata. Se minunează în fața frumuseții sculpturii.