MINTE sf. 1 Facultatea omului de a cugeta, de a pricepe, de a învăța, de a cunoaște, de a judeca: om cu ~a ageră; ascuțime de ~; a avea ~ de copil; e aproape de ~a omului, lucrul se înțelege de la sine, e cu totul firesc ¶ 2 Dreaptă judecată, deșteptăciune, înțelepciune, pricepere: cu ~ 👉 CUMINTE I.; a-l (a nu-l) ajunge ~a, a (nu)-l duce ~a, a (nu) se pricepe, a (nu) avea destulă minte: pre cît mă duce ~a, nu cred să vie dușmanul, ca să ne calce chiar acum (ALECS.); ajuns de (sau la) ~ AJUNS I. 4; † fără minte, om lipsit de minte, smintit: fără-minte numim pe cei ce sînt într’adevăr nebuni sau lipsiți de minte și smintiți (LEG.-CAR.); cap ai, ~ce-ți mai trebuie? 👉 CAP I. 21; -de ani e mare, dar ~ n’are, se zice despre un om care cu toată vîrsta lui, nu s’a deșteptat încă, și face multe prostii; are ~ dar n’are noroc; – are mai mult noroc decît ~; – unde-i ~ e și noroc; – la un car de ~, trebue două de noroc; – mai bine un dram de ~ decît un car de noroc sau, invers, decît un car de ~; mai bine un dram de noroc; (femeia-i poale (sau plete) lungi și ~ scurtă; – ~a de ar crește pe toate cărările, ar paște-o și măgarii, nu toți oamenii pot fi deștepți; – a (nu) fi în toată ~a sau în toate mințile, a (nu) fi cu ~a întreagă sau cu mințile întregi, a (nu) fi cu ~a sănătoasă; – a-și băga mințile în cap, a se cuminți, a prinde minte; a învăța ~ pe cineva, a-i da o învățătură, o lecție strașnică, a-l dojeni aspu, a-l pedepsi; (P): nevoia te învăță ~; a (se) învăța ~, a se cuminți, a se deștepta, a se înțelepți de pe urma celor pățite; a lua ~a sau mințile, a înnebuni; (P): decît să ia Dumnezeu mințile omului, mai bine să-i ia viața; (P): cînd vrea Dumnezeu să piardă pe om, mai întîiu îi ia mințile (ZNN.); a-și pierde mintea sau mințile, a-și pierde capul, a înnebuni; a-și pune ~a cu cineva, a) a se lua la întrecere, la ceartă, etc. cu cineva: Eroule nu vru deocamdată să-și puie ~a cu niște muieri (ISP.); b) a lua în serios spusele cuiva: a-și pune ~a cu copii (CIAUȘ.); (P): nu-ți pune mintea cu nebunul; a scoate din ~ sau din minți, a face să-și piardă capul, să se îndrăgostească; a amăgi ¶ 3 Gînd, cuget, intențiune: a avea în ~ ceva; a-i trece prin ~ ¶ 4 Atențiune, băgare de seamă: a-și încorda ~a sau mințile ¶ 5 Memorie, amintire: a ținea ~, a nu uita, a-și aduce aminte; ținere de ~, memorie, aducere aminte; 👉 AMINTE: a-i ieși din ~, a uita ¶ 6 Cunoștință de sine, conștiință, sentiment, simțire, fire: a-și ieși din minți; a-și bea ~a sau mințile, a bea foarte mult pînă ce nu-și mai dă seamă ce face: cine bea vin mult își bea și mințile (ZNN.); o să-ți bei cămașa din spate,... o să-ți bei mințile (DLVR.) [lat. mĕntem].