mintal, -ă (mental, -ă) adj., s.n. I adj. 1 cerebral, intelectual, rațional, spiritual. În psihologia experimentală starea mintală a unui individ se determină cu ajutorul unui test. 2 (filos.; în opoz. cu „obiectiv”; în forma mental) ideal, subiectiv. Metoda lasă prea mult loc pentru aprecieri mentale. Cauze mentale determină adesea o stagnare a activității. II s.n. (filos.; în opoz. cu „materie”, „existență”; în forma mental) conștiință, cuget, gândire, spirit, suflet, <livr.> for interior, <înv.> cunoștință, știință, <grec.; înv.> sinidisis. Mentalul este atributul omului.