Minotaur m. Mit. monstru, jumătate om și jumătate taur, care trăia în labirintul Cretei, fu răpus de Thezeu.

Minotaurus, ființă monstruoasă – jumătate taur și jumătate om – născută din dragostea nefirească nutrită de Pasiphaë, soția regelui Minos, pentru un taur (v. și Minos). Închis de regele Minos în faimosul labirint (v. și Daedalus), Monitaurul constituia spaima întregului ținut. Îi era adus, drept hrană, tributul pe care Minos îl pretindea atenienilor. Acest tribut consta din șapte tineri și șapte tinere, pe care Minotaurul îi devora în fiecare an. Theseus a fost cel care a pus capăt acestei fărădelegi: el a ucis Minotaurul, izbăvindu-i totodată pe atenieni de sîngerosul tribut (v. Theseus).