MINOTAUR s. m. Monstru mitologic închipuit cu trup de om și cu cap de taur. Cf. NEGULICI, COSTINESCU. Acest crai avea o jiganie spurcată, ce se chema minotaur, adică jumătate taur, de la mijloc în sus, și jumătate om, de la brîu în jos. ISPIRESCU, U. 115, cf. DDRF. Intrase în casa subpămînteană a minotaurului din care nu mai putea ieși. SADOVEANU, O. XIII, 634. - Pl.: minotauri. – Din fr. Minotaure, it. Minotauro, gem. Minotaurus.