MINORITATE, minorități, s. f. 1. Partea (cea) mai mică sau numărul (cel) mai mic de ființe sau de lucruri dintr-o colectivitate împărțită în două; cei mai puțini, cele mai puține. ♦ (Mai ales determinat de «națională») Populație de naționalitate diferită și în număr mai mic față de națiunea de bază a unui stat. Limba romînă devine un mijloc de comunicare nu numai între romîni și celelalte minorități naționale, ci și între ele înseși, de la una la alta. IORDAN, L. R. 19. ◊ Loc. adv. (Construit cu verbele «a fi», «a se afla», «a cădea» etc.) În minoritate = în număr (mai) mic; în inferioritate numerică. 2. (Franțuzism învechit) Minorat. Salutînd pre doamna Ruxanda de regentă în vremea minorității fiului ei, proclamară pre Bogdan de domn. NEGRUZZI, S. I 160.