MINORIT s. m. Călugăr dintr-un ordin franciscan. Senatul Clujului, în anul acesta, au dat loc minoriților de au zidit biserica din ulița Lupului. ȘINCAI, HR. II, 80/22. ◊ (Adjectival) Papa trimite tot atunci mai mulți călugări minoriți în Valahia, așezînd și un episcop catolic în capitală. XENOPOL, I. R. III, 72, cf. 100. Părinții minoriți. SADOVEANU, O. X, 102. - PI.: minoriți. – Din germ. Minorit. Cf. it. m i n o r i t a, fr. m i n o r i t e.