Definiția cu ID-ul 503134:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ministru (miniștri), s. m. – Membru al guvernului. Lat. minister (sec. XVIII), și apoi, din fr. ministre. – Der. minister, s. n., din fr. ministère; ministerial, adj., din fr. ministériel; ministeriabil, adj. (susceptibil de a ajunge ministru).