minimal, -ă adj. în sint. artă minimală ◊ „În 1968 am văzut în Statele Unite primele manifestări ale artei minimale; mari cuburi de lemn în chip de statui, pânze uriașe acoperite cu câteva culori, compoziții muzicale reduse la câteva sunete. Ceea ce impresiona în toate acestea era nu abstracțiunea, ci încercarea de a atinge formele cele mai elementare ale artei. Prin aceasta, arta minimală fascinează.” R.lit. 23 V 74 p. 16 (din engl. minimal art, germ. Minimal Art; BD 1967, GWDS; DN, DEX, DN3 – alt sens)