minijupă s. f. (vest.) Fustă foarte scurtă, la modă în anii ’60 – „Judecând după instantaneul surprins de fotoreporter, minijupele și maxighetele sunt primite cu reticență de trecătoare.” R.l. 11 III 67 p. 4. ◊ „Când erau la modă minijupa și coafura înaltă, masivă, interpretele [de muzică populară] foloseau și ele minifotele și coafurile la modă.” R.l. 26 III 79 p. 2; v. și Cont. 25 VIII 67 p. 8; v. și teenager (din fr. minijupe; DMN 1966; M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 133, FC I 139, L. Seche în SMFC V p. 73, Fl. Dimitrescu în SMFC VI p. 141; VRC 273; DEX, DN3)