MINIATURÍST, -Ă s. m. și f. Artist care execută miniaturi; (învechit) miniator. Cf. NEGULICI. În timp de mai mulți secoli, vînătoria n-a avut alți interpreți plastici decît pe migăloșii miniaturiști. ODOBESCU, S. III, 131. Sosi dincoace de Dunăre, pentru a propovedui călugăria cea bună și harnică a închinătorilor neobosiți, a caligrafilor, miniaturiștilor. . . călugărul Nicodim. IORGA, C. I. II, 10. [Gîzele] desenate cu o pensulă fină de miniaturist. C. PETRESCU, A. 315, cf. SCÎNTEIA, 1 966, nr. 6 927. ♦ (Adjectival) Atenția ce o dă micilor existențe din natură pe care le zugrăvește ca un pictor miniaturist. IBRĂILEANU, S. L. 130. ♦ Scriitor care descrie cu finețe și cu sensibilitate aspectele delicate ale realității. Brătescu-Voinești e un miniaturist, care, repeúndu-se în fiecare nuvelă, poate condensa o atmosferă, fără a ne sugera impresia creației. LOVINESCU, C. VI, 52. - Pronunțat: -ni-a-. – Pl.: miniaturiști, -ste. – Din fr. miniaturiste.