MINGEAC s. n. (Argotic) 1. Organul genital al femeii. Cf. GR. S. VII, 119, BL II, 119, 171, BUL. FIL. II, 277, IV, 135, COMAN, GL., com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ. 2. (La jocul de cărți) Damă. Cf. BARONZI, L. 151. - Pl.: mingeacuri. – Și: mangeác (BL II, 171) s. n., (regional) mijáncă (COMAN, GL.) s. f. – Din țig. minğako.