mineriadă s. f. (pol.) ♦ 1. Venirea brutală a minerilor în București, pentru a restabili ◊ „ordinea” prin violență sau pentru a răsturna un guvern (în anii 1990-91) ◊ „După mineriadă [subtitlu] «cruciada» minerilor” Alianța civică 4 X 91 p. 4. ◊ „După starea de mineriadă, România pare să aibă parte, de acum înainte, de starea de dosariadă. Efectul urmărit este similar.” R.l. 9 V 92 p. 5. ◊ „Mineriada s-a organizat de către SRI” Z. 11 IX 95 p. 3; v. și R.l. 29 XI 91 p. 2, Expres 1824 II 92 p. 3, Cotid. 18 III 92 p. 1; v. și contrademonstrație, ECU. ♦ 2. (prin extensiune) Orice act de distrugere făcut de un ◊ „comando” în care nu participă neapărat minerii ◊ „Cercetările [poliției] continuă pentru stabilirea participării celorlalți prieteni ai săi [ai lui DD, figură celebră a lumii interlope arădene] la mineriada din local [barul Melody din Arad].” Ev.z. 18 I 97 p. 6 (din miner, după modelul lui cruciadă, olimpiadă etc.)