MÍNEC subst. (Regional; de obicei precedat de prepoziții, cu care formează locuțiuni adverbiale) Zorii zilei. Cf. DDRF. Marți, la mînec. . . M-am pornit. TEODORESCU, P. P. 380. M-am luat. . . Pe mînecă. . . , Pe calea lui Traian, La apa lui Iordan. MARIAN, V. 122. – Și: mînecă s. f. – Postverbal de la mîneca.